Discursul președintelui PNL, Crin Antonescu, susținut cu ocazia ședinței solemne a Parlamentului României pentru a marca 10 ani de la aderarea României la NATO și 65 de ani de existență a Alianței Nord-Atlantice
”Alteța Voastră Regală,
Domnule Președinte al României,
Domnule Președinte Ion Iliescu,
Domnule Președinte Emil Constantinescu,
Domnule Prim-Ministru Ponta,
Domnilor Prim-Miniștri,
Domnilor Președinți ai Camerelor,
Doamnelor și domnilor colegi,
Sărbătorim, astăzi, zece ani de la intrarea României în NATO. Spun bine sărbătorim pentru că apartenența țării noastre la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord este probabil cea mai mare reușită diplomatică și istorică a României, este o șansă uriașă și este o premisă pentru viitorul optimist al acestei țări.
Niciodată România n-a avut în istoria sa atâtea și asemenea garanții de securitate. Niciodată România nu a făcut parte în toată istoria sa dintr-un asemenea club care reunește cele mai importante valori la care astăzi umanitatea civilizată, deci democratică a ajuns.
Niciodată în istoria sa România nu a avut mai multă importanță, mai multă greutate și mai multe resurse geostrategice decât astăzi, prin apartenența sa la NATO. Vreau, la acest moment de sărbătoare, în numele Partidului Național Liberal, să mulțumesc întâi de toate Armatei Române și structurilor operative de intelligence care au dovedit și dovedesc profesionalism, loialitate, devotament, spirit de sacrificiu. Au dovedit-o în procesul complicat de reformare internă, au dovedit-o cu prețul sângelui de atâtea ori în Balcani, în Irak, în Afganistan. Astăzi, din nou, Armata Română este un segment de elită al societății românești și este, poate, instituția din România cel mai respectată și cea mai apreciată de toți partenerii noștri externi.
Aș vrea în al doilea rând să mulțumesc tuturor cetățenilor României, solidarității și hotărârii pe care ei au arătat-o în jurul acestui proiect. Sunt convins că acest consens copleșitor al cetățenilor români a generat și întreține și consensul, probabil singurul consens fertil din clasa politică românească, pe care îl dovedim în această privință toți.
Într-o Europă în care unii s-au plictisit de libertate, pentru că nu au cunoscut din fericire pentru ei ce înseamnă lipsa libertății decenii în șir pentru o națiune, România este o țară în care există consens, în care există încredere, în care există optimism, în interiorul și în sprijinul acestor instituții și acestei direcții și acesta este un atu, unul din marele atuuri poate insuficient exploatat al României.
Vreau în al treilea rând, în numele Partidului Național Liberal, să mulțumesc tuturor acelor personalități publice, oameni politici, lideri politic, membri ai guvernelor, parlamentari, diplomați care au lucrat pentru ca această șansă istorică extraordinară să fie realitate. Nu-i putem probabil, și dacă vrem, numi pe toți, dar voi numi azi doi oameni pentru că mi se pare că încă și în aceasta privință trebuie să le fie făcută dreptate.
Mulțumesc, în numele Partidului Național Liberal, Majestății sale, Regele Mihai I. Mulțumesc, în numele Partidului Național Liberal, domnului președinte Emil Constantinescu. Nu sunt singurii care au lucrat și care și-au asumat decizii curajoase, în cazul președintelui Constantinescu, dar sunt poate oamenii ale căror merite au fost până acum, cel puțin, cel mai adesea trecute în umbră.
Aceasta este o șansă istorică pentru România, dar în același timp, pentru noi, apartenența la NATO e prețioasă ca premisă pentru că apartenența noastră la NATO este șansa și premisa pentru viitor, pentru construcție, pentru construcție de instituții, pentru construcție de proiecte, pentru construcție de mentalități, pentru construcție de decizii. Există două iluzii periculoase pe care probabil le-am trăit mulți dintre noi și, în orice caz, au fost trăite din plin în Europa.
Prima a fost iluzia a ceea ce Fukuyama numea sfârșitul istoriei, bucuria anilor ’90 și sentimentul că Războiul rece, în esența lui, este de domeniul istoriei și al ireversibilului. Realitățile de azi și numai ele, dar cu precădere cele din săptămânile și lunile din urmă, ne arată că nimic nu este ireversibil în istorie și că cine nutrește iluzia că libertatea este câștigată odată pentru totdeauna, că pentru ea nu trebuie să continui să te lupți, că pentru ea nu trebuie să continui să investești, se înșeală.
A doua iluzie europeană majoră a fost, să spunem direct, aceea că securitatea Europei, că obligația și cheltuielile apărării libertății Europei democratice revin din oficiu superputerii militare și economice a Statelor Unite.
Este adevărat, Statele Unite de la sfârșitul anilor ’40, prin Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, au salvat Europa, să o spunem limpede, dar noi, ca europeni și toți ceilalți europeni, trebuie să înțelegem că nu putem să nu contribuim, să nu ne preocupăm și să nu lucrăm pentru libertatea comună și pentru valorile comune ale noastre, ca și ale celor de peste Atlantic.
De aceea, de pildă angajamentul pe care noi în România l-am făcut, de a aloca minimum 2% din Produsul Intern Brut cheltuielilor de apărare, angajament pe care nu l-am putut îndeplini și pe care nu l-a îndeplinit cred nimeni atât cât s-a angajat în Europa și în contextul crizei economice, trebuie astăzi luat în serios. Pentru că dacă NATO este spațiu și garanție de libertate, securitate și stabilitate, apărarea acestora, prezervarea acestora, folosirea spre binele comun a acestora este datoria noastră, a tuturor și în fiecare zi.
La mulți ani, România în NATO! La multi ani, Armată Română!”
